Continuam astazi serialul despre inspectia fiscala atacand, cum ar spune avocatii, fondul problemei. Asadar, daca in articolul anterior (pe care il puteti citi aici) am vorbit despre elemente mai putin palpabile, care tin de natura relatiei cu inspectorul fiscal, acum voi prezenta aspecte de natura tehnica si detalii pe care trebuie sa le cunoasteti pentru a transforma intalnirea cu autoritatile intr-o reusita, scrie Gabriel Sincu, pe blogul lui.

Cel mai bun mod de a incepe este sa punctam pe o axa a timpului principalele etape ale unei inspectii fiscale:

T0 - Selectarea contribuabililor pentru inspectie;

T1 - Comunicarea avizului de inspectie;

T2 - Inceperea inspectiei si eventualele intreruperi ale acesteia;

T3 - Solicitarea de explicatii scrise;

T4 - Prezentarea proiectului de raport;

T5 - Discutia finala;

T6 - Prezentarea punctului de vedere in scris de catre contribuabil si / sau a declaratiei scrise;

T7 - Emiterea raportului de inspectie fiscala;

T8 - Emiterea deciziei de impunere;

T9 - Inceperea executarii silite sau contestatia la executare;

T10 - Contestarea raportului de inspectie fiscala si a deciziei de impunere;

T11 - Atacarea raspunsului la contestatie la Curtea de Apel;

T12 - Atacarea deciziei Curtii de Apel la Curtea Suprema de Justitie a Romaniei;

T13 - Atacarea deciziei Curtii Supreme la Curtea Europeana de Justitie.

Pentru a nu risca sa transform acest articol intr-o nuvela, in articolul de astazi voi incerca sa acopar etapele de la T0 la T2, pastrand ceva suspans si pentru data viitoare. :-)

In ceea ce priveste etapa de selectie (T0), atata vreme cat inspectia nu este rezultatul unei cereri de rambursare / compensare, contribuabilul nu poate controla lucrurile in niciun fel. Sau, mai bine spus, nu ar trebui sa poata avea niciun control. :-)