Aventura lui Guardiola la Bayern a început sub semnul muncii făcute cu pasiune. La noi, asta este o marfă care se vinde prost.
Mare suporter al unui stil sănătos de viaţă, Pep Guardiola pune preţ pe o alimentaţie adaptată cerinţelor înaltei performanţe. Dat fiind că noul antrenor al campioanei Europei activează la Munchen, în capitala Bavariei, asta ar putea fi o problemă. Cine a trecut prin restaurantele şi berăriile muncheneze cred că ştie despre ce vorbesc. Acolo, prin Marienplatz sau pe Leopoldstrasse, weisswurstii (cîrnaţii albi), ciolanele afumate, varza călită şi weissbier-ul (berea albă nefiltrată, produsă sub licenţa istorică a călugărilor franciscani) îţi fac cu ochiul din toate colţurile. Iar ochii frauleinelor care te servesc zîmbind larg sînt foarte albaştri.
7,26 minute. Acesta este timpul pe care îl petrece în medie Guardiola pe bancă la un meci al echipei sale. Probabil că de aici ar trebui reluată discuţia după scurta incursiune în gastronomia bavareză. De aici, de la cele 82 de minute şi 34 de secunde pe care Pep le consumă pe marginea terenului. Ştiu, nu este singurul. Mi s-a atras atenţia că dacă ar fi cronometrat, Dan Petrescu l-ar bate pe catalan. Ideea este că omul desemnat să facă altceva din Bayern, într-un moment în care părea că la Bayern nu mai este nimic de făcut şi de demonstrat, aparţine categoriei antrenorilor activi. A oamenilor cu idei, pe care vor să le transmită jucătorilor la antrenament, la meciuri şi în clipele de relaxare.
Nemijlocit, prin forţa exemplului personal. Asta vine în contradicţie cu ceea ce credeam noi că ar însemna evoluţia meseriei de antrenor în fotbal. De la cetăţeanul agitat de pe marginea terenului, echipat într-un trening ponosit, la personajul contemplativ, îmbrăcat într-un costum elegant. De la tipul cu aspect rustic, care strigă la fotbalişti, la domnul scrobit , parcimonios în gesturi.
