După aproape doi ani, s-au dat publicităţii rezultatele ultimului recensământ al populaţiei. Şi asta în era computerelor!
Am citit cele apărute în „Crai nou” de luni, 15.07.2013 (nr. 6257), şi consider că ar trebui să fac nişte precizări.
Aşadar, în cazul ucrainenilor, populaţia stabilă s-a diminuat de la 8.514 la 5.916 persoane, adică a scăzut cu 2598 persoane. Voi merge mai departe şi voi arăta că în comuna Dărmăneşti numărul etnicilor ucraineni a scăzut cu 230. La recensământul din 1992, erau 273; în 2002 erau 298, iar acum 68! Aici este cazul să insist asupra localităţilor Măriţeia Mică şi Măriţeia Mare. În Măriţeia Mică, la recensământul din 1992, procentajul a fost de 35,75, localitatea având dreptul la inscripţii bilingve, inscripţii care se află într-o stare deplorabilă. Consider că încă este bine, în alte localităţi au dispărut cu totul! În 2002 s-au declarat 52% ucraineni, iar în 2011 numărul lor a ajuns la 0%! Sau, cum spunea regretatul profesor Ion Nimiţan, „Zero tăiat în patru”!
Referitor la Măriţeia Mare, dacă la precedentele recensăminte erau câteva zeci de etnici ucraineni, în 2011 numărul lor a ajuns să fie egal cu primul număr prim, mai mic decât cel al turcilor!
Spre lămurire, am pus mâna pe „Dicţionarul geografic al Bucovinei”, 1908, autor Em. Grigorovitza, iar acolo scrie negru pe alb că, acum un secol, în Măriţeia Mare şi-n Măriţeia Mică, locuitorii erau ucraineni de religie greco-ortodoxă. Aşadar, cam după 3 generaţii, ucrainenii au dispărut totalmente?!
Ca un om care a făcut trei recensăminte (1977, 1992, 2002), pot afirma că recensământul din 2011 a fost în multe localităţi făcut cu o iresponsabilitate crasă, cel puţin în privinţa etniilor. Nu voi spune decât că în unele localităţi, pe temeiul culorilor politice, recenzorii au participat în ginţi şi fără pic de conştiinciozitate.
Cunosc destule cazuri
