La momentul actual, există câteva coordonate după care ne ghidăm haotic: o perioadă de vacanţă care predispune la un vid informaţional pe fondul căruia apar sugestiile induse cu o şi mai mare eficienţă populaţiei; un aparent vid operaţional politic, dinaintea sezonului de toamnă; o media care speculează momentul, aducând în prim-plan ceea ce se doreşte a fi speculat, pentru a se stabili, la final, care este „produsul” cel mai agreat pe „piaţă”; în sfârşit, o populaţie formată preponderent din două tabere - radicalii de stânga de tip pesedist şi radicalii de dreapta de tip băsist.
Cea pe care se mizează, atât în această vacanţă de vară, cât şi în restul de timp, în care pretindem că înţelegem şi suntem vigilenţi.
La mijloc se află, însă, o masă infimă a celor care, deşi sunt conştienţi că nu contează la modul faptic, doresc măcar să fie atenţi şi să-şi poată forma în mod avizat o opinie.
Luni s-a lansat un nou partid politic, considerat de către mulţi prooroci mediatici şi politicieni care speculează aceste proorociri a fi, cumva, un pas final al strategiei lui Traian Băsescu. Ce se omite? Linia constantă preluată de la formatorul clasei politice a ultimelor decenii, şi anume că o strategie cu adevărat bună nu se poate face într-o ţară ca România decât pas cu pas. O strategie perfect aplicabilă unei ţări cu două caracteristici (geo)politice esenţiale: prinderea completă între ciocanul vestic şi nicovala estică şi existenţa a mult prea multor oameni bogaţi, pseudopolitici, fiecare dintre aceştia dorindu-şi partea de câştig, deci, de putere.
Tocmai această linie marcată prin strategia din aproape în aproape defineşte toate acţiunile lui Traian Băsescu şi, să nu uităm, a acelui nucleu de oameni care contează din PSD, care şi-au însuşit-o pe linia Iliescu. De aceea, această tăcere creată în mod artificial, dorită a fi un puternic narcotic p
