Acum 10 ani nu imi placeau Bucureștii. Nici Bucureștenii. Mereu grabiti, ocupati, autosuficientii. Ei bine, trebuie sa recunosc, de 10 ani incoace am luat ceva lecții. Ultima, acum câteva zile.

O plimbare începuta crispat doar la gandul intrării unui oraș robotizat, care s-a terminat in atmosfera creata de oameni care au gasit o cale de a trai alta viață!

Atipic, frumos, nostalgic. Într-o locatie a Bucurestiului, în atmosfera unor case ale anilor trecuți (interbelici), educați si cuviincioși, mai exact la The London Street Atelier No5, am intalnit ceva semeni care uitând de grijile cotidiene au venit sa dezbata despre arome.

Gazdele, Dna Rachel Sargent – London No5, impreuna cu Livia Girboiu – Crama Girboiu, au fost cele care au avut curajul să supună în egala masură, spre critica, chin si desfatare papilele gustative ale celor care au pasit pe drumul pavat cu arome. Și cu intentii bune!

A fost o intalnire dedicata prezentării unor vinuri. Pe care le-am incercat cu oareșce preparate pline de savoarea daruită de natură și amestecate cu pricepere de Rachel.

Au fost supuse storsului de arome cateva din soiurile Cramei Girboiu : Epicentrum – excelente modele de ”coabitare” intre diferite soiuri, Bacantele lui Girboiu – Feteasca Neagra si Sauvgnon Blanc si Roze-ul Liviei.

O sa le luăm pe rand și o să le descriem in comentarii. Nu o să insist pe caracteristici, buchet, aciditate sau corpolență. Fete diferite, genetica si ”aspect diferit”. Gustul, savuros si imbietor, diferit dar asemanator. Asemanator cu dragostea!

Nu am notat si nu am folosit notele de degustare. Au facut asta cu dedicatie Mihai – un tip tanar, carismatic si echilibrat, RaSto – un boem al tocitorilor pierdute. Au mai dezbatut Valentin Ceafalău – critic fara mila si Horia Hasnaș - persuasiv si diplomat. Au mai fost, dar nu dau numele, să nu intram in conflictul dintr