Bogdan Creţu, Inorogul la Porţile Orientului.

Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ, vol. I (Premise. Bestiae Domini, 250 p.),

vol. II. (Bestiae Diaboli, p. 255-490), Iaşi, Academia Româna,

Institutul European, Colecţia „Societate & cunoaştere”, 2013.

Rezultat al unui proiect de cercetare postdoctoral, studiul de faţă – Inorogul la Porţile Orientului. Bestiarul lui Dimitrie Cantemir. Studiu comparativ – propune o reconstituire minuţioasă, atentă, dar care nu exclude nici curajul opiniilor, a elementelor contextuale ce însoţesc apariţia operei lui Cantemir, autorul pornind de la identificarea epistemei adecvate analizării Istoriei ieroglifice şi continuând cu o hermeneutică rafinată a ideilor, simbolurilor, mesajului acesteia. Cu ce tip de demers avem de-a face ne lămurim din paginile introductive, care îşi propun să configureze – cu exactitate şi o bună cunoaştere a contextului cultural, politic, social, românesc şi european – tradiţia culturală în care Dimitrie Cantemir ar trebui plasat; supunând opera acestuia la o atentă analiză a surselor (acesta se raporta, avertizează autorul, „la o imensă cultură europeană şi orientală”, şi nu doar la o serie – restrânsă, de altfel – de manuscrise, tipărituri româneşti, sau la credinţele populare), Bogdan Creţu porneşte într-un fascinant – şi delectabil la lectură – exerciţiu hermeneutic. Acesta urmăreşte analiza atentă a unui „bestiar care depozitează, asemenea chihlimbarului ce conservă perfect o fosilă dintr-o altă epocă geologică, dovezile vii ale mentalităţilor, ale viziunilor, ale stereotipiilor lumii vechi“. Imaginea e perfect sugestivă pentru metoda lui Bogdan Creţu, care, cu răbdare şi tenacitate de arheolog literar, sapă în straturile succesive ale culturii române, europene, orientale în căutarea indiciilor necesare unei abordări adecvate a operei cantemiriene, ferite d