Dan Puric - Criza de identitate
Nu demult, la Tîrgu Neamt, în fata unei asistente extrem de numeroase si interesate, actorul Dan Puric - la initiativa pusă în practică cu mult zel si simt al detaliului de către un grup de tineri, în frunte cu cel numit Nicu Copot - a găsit răgazul ca între două trenuri să tină dintr-o suflare, în stilul ce i-a devenit de acum caracteristic, o savuroasă prelegere despre ceea ce initial trebuia să se refere la cheia succesului, dar care s-a dovedit ulterior a fi orientată către notiunile de împlinire sufletească si valoarea fundamentală a identitătii. Lucru care, după părerea noastră, nu a văduvit cu nimic spectaculoasa dovadă de elocintă si sens crestin a cuvîntătorului.
Cum, după prelunga disertatie un interviu clasic s-ar fi dovedit a fi superfluu, ne-am resemnat, multumindu-ne să consemnăm, în parte selectiv, cîte ceva din consideratiile invitatului de onoare care, ca întotdeauna de altfel, s-au dovedit a fi profunde, în ciuda glazurii spectaculare în care le-a îmbrăcat: „Antrenamentul de uitare la care este supus poporul român, astăzi, face ca gîndirea si inima să se rotească pe loc si, din această rotire în gol, paradoxal, odată cu trecutul dispare si viitorul“.
Obsesia succesului si lumea pragmatică
Un filosof martir spunea că în jurul valorii trebuie să facem corp... Foarte frumos, adică să amplificăm, să nu lăsăm să se piardă. Si evident, ca mine sînt foarte multi în tara aceasta, dar nimeni nu face corp. Îi lasă asa să se prăpădească prin străinătate, să nu aibă definitie, să nu aibă contur. Am ales ca temă de meditatie împlinirea sufletească. Asta e cu totul si cu totul deosebită de suces. Trăim într-o lume care este obsedată de suces. Ca să nu mai spun de succesuri. Si lumea este competitivă, ea este în cursă tot timpul. Societatea contemporană nu are nevoie de împlinire
