Povestea întreagă din jurul condamnării ministrului Relu Fenechiu i-ar lăsa cu siguranţă mască pînă şi pe cei din Burkina Faso, ca să îi parafrazez sarcastica şi aroganta remarcă. Ministrul condamnat al transporturilor s-a văzut zilele trecute transportat într-un peisaj supra-realist din ţara subdezvoltată atunci cînd justiţia „lui Băsescu” a îndrăznit să îl condamne la cinci ani pentru o afacere care, potrivit anchetatorilor, a păgubit compania Electrica şi pe noi toţi, cu aproximativ 2,3 milioane de dolari. Suspiciunile de imoralitate, acuzaţiile trimise instanţei, în fine, condamnarea, nu sunt destul pentru ca Fenechiu să îşi dea demisia din toate funcţiile publice. Demisionînd din guvern abia după sentinţă, el refuză să demisioneze din scaunul de parlementar şi continuă să fie lider al Partidului Liberal. Colegii nu l-au lăsat la necaz: de la premierul Ponta care l-a numit în Guvern în ciuda acuzaţiilor de coruptie - la alţi parteneri de coaliţie şi de partid care i-au luat apărarea în mod patetic şi ridicol, sumedenie de personaje scriu în fiecare zi pasajele unei comedii triste despre neputinţele Rom=niei de a-şi face curăţenie morală în cartierul rezidenţial.

În luna ianuarie 2013, raportul Comisiei Europene către Parlamentul European şi Consiliul Europei privind progresul Rom=niei în cadrul mecanismului de cooperare şi verificare (MCV), arăta că în timp ce „noul guvern a reiterat scopul de a combate corupţia, doi dintre miniştrii săi sînt cazuri confirmate sub acuzare de infracţiuni de corupţie”. „Este esenţial pentru credibilitatea noului guvern ca cei în exerciţiu să demisioneze dacă există un raport ANI împtrova lor”. Raportul recomanda adoptarea de prevederi precise pentru suspendarea parlamentarilor vizaţi de acuzaţii de corupţie sau de abateri de la regulile de integritate, precum şi a miniştrilor asupra cărora s-a întocmit un rechizi