Și a fost ICR, Filiala Tulcea… Au trecut șase luni fabuloase, și ca eveniment, și ca experiență în domeniul cel mai rafinat al culturii locale: noi înșine, cu tot ce avem mai bun.
Poate că nu a fost suficientă vreme pentru toți, dar asta nu însemnă că lucrurile se opresc aici. Pentru că noi suntem și binele și cultura, adică amprenta aia perenă și subtilă care rămâne chiar și după ce imperiile mor.
Scriu aceste câteva rânduri din recunoștință. Alături de mine, în această poveste frumoasă, au fost toți aceia care-mi sunt prieteni dintotdeauna: oameni din presa locală și națională, șefi de instituții de cultură, scriitori, actori, artiști plastici locali, de talie națională și internațională, puștiul meu de suflet, pianistul Radu Prisada (îl nominalizez pentru că mi se pare valoros și mi-e foarte drag), colegii de la ziarul Obiectiv, primarul orașului, prietenii apropiați de aici și de oriunde. Le mulțumesc cu drag și cu recunoștință pentru tot ce am reușit ÎMPREUNĂ.
Suzan MEHMET
Și a fost ICR, Filiala Tulcea… Au trecut șase luni fabuloase, și ca eveniment, și ca experiență în domeniul cel mai rafinat al culturii locale: noi înșine, cu tot ce avem mai bun.
Poate că nu a fost suficientă vreme pentru toți, dar asta nu însemnă că lucrurile se opresc aici. Pentru că noi suntem și binele și cultura, adică amprenta aia perenă și subtilă care rămâne chiar și după ce imperiile mor.
Scriu aceste câteva rânduri din recunoștință. Alături de mine, în această poveste frumoasă, au fost toți aceia care-mi sunt prieteni dintotdeauna: oameni din presa locală și națională, șefi de instituții de cultură, scriitori, actori, artiști plastici locali, de talie națională și internațională, puștiul meu de suflet, pianistul Radu Prisada (îl nominalizez pentru că mi se pare valoros și mi-e foarte drag), colegii de la ziarul Obiectiv, primarul orașului,
