Începând din anul 2008 până în prezent, numărul firmelor care au intrat în insolvenţă se apropie de 100.000. Trebuie menţionat însă faptul că, insolvenţa nu este sinonimă cu falimentul şi că există numeroase firme care prin reorganizare au reuşit să îşi plătească datoriile scadente şi chiar să îşi extindă domeniile de activitate.

Insolvenţa reprezintă acea stare a patrimoniului unei persoane care se caracterizează printr-o insuficienţă a lichidităţilor necesare în vederea acoperirii pasivului (datoriilor). Aceasta nu se confundă cu insolvabilitatea care reprezintă o stare a patrimoniului caracterizată prin existenţa unui pasiv mai mare decât activul.

Cu privire la insolvabilitate, noul Cod civil menţionează unele restricţii privitoare la persoanele insolvabile (ex. art. 12 alin. 2 care prevede faptul că persoanele insolvabile nu pot face acte cu titlu gratuit), însă nu despre asta vroiam să vă vorbesc. Vroiam să vă povestesc despre modificările aduse în domeniul insolvenţei prin proiectul de Cod al insolvenţei elaborat de Ministerul Justiţiei, proiect care va fi pus în dezbatere publică la începutul lunii august, urmând ca în septembrie actul să fie definitivat, pe baza propunerilor primite din partea instituţiilor implicate şi să fie prezentat Guvernului. Acest cod urmăreşte prevenirea practicilor frauduloase constând în sustragerea unor bunuri de la procedura insolvenţei.

Conform proiectului noului Cod al insolvenţei, persoanele care au generat insolvenţa firmei ar putea plati datoriile din propria avere. De asemenea, acestea nu vor mai avea dreptul să ocupe poziţia de administrator la alte companii timp de 10 ani de la data pronunţării hotărârii judecătoreşti definitive de atragere a răspunderii administratorilor. În practică se întâmplă de multe ori ca o persoană să îşi deschidă o nouă firmă, înainte de declanşarea insolvenţei la firma al cărui