Tranzactia de “privatizare” a CFR Marfa nu trece de Consiliul Concurentei decat daca transporturile sunt privite in ansamblu si se cumuleaza cele maritime cu rutiere si cu cele feroviare si va lua luni de zile.

D. Fenechiu si mana lui dreapta d. Ghibu, prin nesemnarea de o luna a contractului de privatizare, nu doar ca incearca cautarea unei solutii conform dorintei initiale dar si salveaza 18 milioane euro pentru GFR prin faptul ca acesta nu mai depune garantia. Acest favor ajuta GFR si la alte tranzactii.

Cei 10 milioane de euro initiali care ar fi pierduti, daca nu le iese argumentatia cu decizia Consiliului Concurentei pe care nu au anticipat-o initial, sunt maruntis fata de beneficiul de a cumpara o companie ca si CFR Marfa pe bucati: active la fier vechi si cota de piata pentru o companie aflata in degringolada. GFR este obisnuit sa piarda garantii doar pentru a mentine pretul unui contract anterior daca diferenta justifica aceasta alegere, ceea ce se intimpla in anumite relatii cu statul.

Posibilitatea achizitiei companiei croate HZ Cargo mai adauga 120 de milioane de euro datorie bilatului grupului GFR si scoate in evidenta evaluarea scazuta si pretul modest obtinut de structura de privatizare propusa si aleasa de d. Fenechiu.

D. Fenechiu a invocat presiunea in FMI pentru privatizarea cu alterari de parcurs a CFR Marfa si totusi acelasi FMI nu pare sa fie surprins ca nici dupa o luna nimic nu s-a semnat.

Interventia Presedintelui in discutia referitoare la aceasta privatizare fara dovezi concrete, o muta pe plan politic.

Rezultatul este ca ii ofera d. Fenechiu o scuza suplimentara pentru pierderea inregistrata de stat prin structurarea si desfasurarea defectuoasa a licitatiei precum si sustinere grupului GFR pe argumente care nu au nici o legatura cu economia tranzactiei.

Tranzactia de “privatizare” a CFR Marfa nu trece