Pe prof. dr. Helmut Brand, şeful Departamentului de Sănătate Internaţională al Universităţii din Maastricht şi preşedinte al Asociaţiei Şcolilor de Sănătate Publică din Regiunea Europa (ASPHER), l-am întâlnit prima dată toamna trecută, la Forumul European de Sănătate Gastein (EHFG), a cărui conducere tocmai o prelua. Profita atunci de noua sa calitate pentru a cere redefinirea şi extinderea mandatului european de sănătate. Nu demult, l-am reîntâlnit în ajunul conferinţei care urma să marcheze crearea acestui mandat chiar în sala unde, în 1992, liderii vremii semnau Tratatul de la Maastricht, certificatul de naştere al Uniunii Europene. – De ce aniversaţi acest tratat tocmai din perspectiva sănătăţii publice? – În Tratatul de la Maastricht, au fost prevăzute mai multe lucruri: cetăţenia europeană, moneda unică, serviciul de acţiune externă, mandatul de sănătate. Potrivit acestui mandat, Comisia trebuie să obţină un nivel înalt de protecţie a sănătăţii în toate politicile, însă organizarea propriilor sisteme de sănătate rămânea la latitudinea statelor membre. De aceea vorbim despre un „mandat incomplet“. În anii care au urmat, prin următoarele tratate, acesta a fost uşor extins, dar în general se referă la colectarea datelor cu privire la sănătate în Europa şi statele sale membre, la compararea lor, identificarea de bune practici din care se poate învăţa şi să se elaboreze recomandări europene astfel încât, dacă vrei să faci ceva în sănătate, să ai nişte linii directoare la care să te raportezi. De pildă, în privinţa screeningului pentru cancerul mamar, există ghiduri europene la care statele membre să se raporteze când vor să organizeze această activitate. Apoi, au apărut nişte boli infecţioase, izbucniri ca SARS, H1N1, şi s-a constatat că aceasta este o problemă pe care un stat membru nu o poate administra pe cont propriu şi astfel a fost fondată