La momentul actual, există câteva coordonate după care ne ghidăm haotic:

O perioadă de vacanță care predispune la un vid informațional pe fondul căruia apar sugestiile induse cu o și mai mare eficiență populației.

Un aparent vid operațional politic, dinaintea sezonului de toamnă.

O media care speculează momentul, aducând în prim-plan ceea ce se dorește a fi speculat pentru a se stabili la final care este ‚produsul’ cel mai agreat pe ‚piață’.

O populație formată preponderent din două tabere- radicalii de stânga de tip pesedist și radicalii de dreapta de tip băsist. Cea pe care se mizează, atât în această vacanță de vară, cât și în restul de timp, în care pretindem că înțelegem și suntem vigilenți.

La mijloc, o masă infimă a celor care, deși sunt conștienți că nu contează la modul faptic, doresc măcar să fie atenți și să-și poată forma în mod avizat o opinie.

Azi, s-a lansat un nou partid politic, considerat de către mulți prooroci mediatici și politicieni care speculează aceste proorociri a fi, cumva, un pas final al strategiei lui Traian Băsescu. Ce se omite?

O linie constantă preluată de la formatorul clasei politice a ultimelor decenii și anume că o strategie cu adevărat bună nu se poate face într-o țară ca România decât pas cu pas. O strategie perfect aplicabilă unei țări cu două caracteristici (geo)politice esențiale: prinderea completa între ciocanul vestic și nicovala estică și existența a mult prea multor oameni bogați, pseudopolitici, fiecare dintre aceștia dorindu-și partea de câștig, deci, de putere.

Tocmai această linie marcată prin strategia din aproape în aproape definește toate acțiunile lui Traian Băsescu și, să nu uităm, a acelui nucleu de oameni care contează din PSD care și-au însușit-o pe linia Iliescu.

De aceea, această tăcere creată în mod artificial, dorită a fi un puternic narcotic pentru mulți,