În numele prevenirii terorismului,
orice cetățean român care utilizează o cartelă preplătită este un potențial terorist. Cam ăsta este scopul proiectului de lege privind colectarea și stocarea datelor necesare identificării clienților serviciilor de comunicații electronice, furnizate prin intermediul cartelelor preplătite. Lumea i-a sărit în cap deputatului Sebastian Ghiță că susține din răsputeri un asemenea demers, dar uită că nu Ghiță este inițiatorul proiectului de lege, ci doar o goarnă în care reverberează o intenție ceva mai veche a SRI, de a controla cartelele preplătite.
Ghiță își nuanțează elanul. Aici nu e vorba doar
despre teroriști, ci de rețele de pedofili sau de crimă organizată transfrontalieră. Sunt arătați cu degetul zece milioane de români care folosesc cartelele preplătite, dar care – vai, țărișoara mea! – pot fi interceptați de SRI, însă nu și identificați. Absurdul problematicii este surprins în sinteza activității Comisiei pentru tehnologia informației și comunicațiilor a Camerei Deputaților, din 26-28 februarie 2013. Deputatul Daniel Oajdea, șeful Comisiei, face eforturi supraomenești pentru a-și aduce interlocutorii din SRI cu picioarele pe pământ, însă ei se încăpățânează să gândească exclusiv cu picioarele.
“Cartelele SIM preplătite pot fi achiziționate
în state terțe, cum ar fi Republica Moldova”, zice Oajdea, “iar posesorii lor pot intra pe teritoriul României și pot folosi aceste cartele prin activarea serviciului de roaming, ceea ce face ca eficacitatea acestei legi să se reducă.” Trimișii SRI la lucrările Comisiei, Theodor Surugiu, Cătălin Dumitrescu și Viorel Stan, tocmai se chinuiau să argumenteze că reglementarea regimului juridic al cartelelor preplătite, prin achiziția acestora cu cartea de identitate, va reduce cheltuielile legate de identificarea autorului apelului.
Nici mă
