Utilizarea preponderentă a resurselor interne va fi, în opinia guvernatorului, caracteristica “noii perioade de tranziţie”, post-criză, în care intră România. În premieră, Isărescu consideră cura de austeritate aplicată la începutul crizei, în condiţiile unui dezechilibru economic major, un “atentat la democraţie”.
Conferinţa “Mugur Isărescu şi invitaţii săi” găzduită ieri de BNR a fost pretextul nimerit pentru executarea a unei fotografii la minut a economiei româneşti şi propunerea unei foi de parcurs pentru guvernanţi. Am aflat care ar trebui să fie priorităţile şi ce resurse pot fi mobilizate în acest sens. Guvernatorul a început, previzibil, cu un apel la stabilitate.
Nu era însă vorba de stabilitatea preţurilor care cade în sarcina BNR, ci de stabilitate economică, cu accent pe stabilitatea politicii fiscale (cota unică bătută deci în cuie). Stabilitatea e cerută de investitori iar în lipsa ei nu poţi avea nici creştere economică a subliniat Isărescu. Referitor la creşterea economică. Guvernatorul a insistat pe ideea sustenabilităţii sale (este oricum greu de văzut în viitorul apropiat o nouă bulă a creditului care să dinamizeze PIB-ul) şi pe evitarea stimulentelor electorale-“dacă accelerăm creşterea economică mai ales în perioade electorale, nu facem decât să accentuam declinul post-electoral”.
Creşterea economică trebuie să creeze deci locuri de muncă, numărul de contribuabili trebuie să se majoreze, aproape tot deficitul bugetar vine acum de la bugetul de pensii. Observaţia guvernatorului este justificată dacă ne uităm la numărul locurilor de muncă în firmele cu mai mult de 4 angajaţi în primăvara lui 2008 (4,82 milioane) şi în prezent (4,36 milioane); în ciuda unei reveniri economice şi refacerii salariilor bugetarilor fapt ce a realimentat cererea, economia n-a putut să recupereze locurile de muncă pierdute în criză iar genera
