- Editorial - nr. 143 / 24 Iulie, 2013 Motto: "Iata ca s-au descoperit acum, intr-un sat din Teleorman, aceste oseminte, fara cap, galbene si frumos mirositoare. Nu stim daca sunt ale lui Mihai Viteazul, dar sunt cateva argumente ce ar demonstra ca ar fi cu adevarat ale domnitorului..” (Parintele Iustin Parvu, 25 noiembrie 2011) Targu-Mures, secolul al XVI-lea. In anul 1595, Mihai Viteazul obtine doua victorii importante impotriva Imperiului Otoman, la Calugareni si la Giurgiu, care vor determina incheierea unei paci favorabile Tarii Romanesti si vor asigura o anumita stabilitate in zona, care ii permite voievodului punerea in aplicare a maretului plan de a cuceri Transilvania si Moldova, si de a infaptui unirea tuturor teritoriilor locuite de populatie de origine romana. In anul 1599, in batalia impotriva principelui transilvanean Andrei Báthory, gaseste sprijin si in randul iobagilor secui din zona Muresului, care isi revendicau dreptul la dezrobire promis de principele Transilvaniei. Dupa victoria de aici si intrarea triumfala in Alba Iulia, la 1 noiembrie 1599, Targu-Muresul va fi printre primele orase care recunoaste stapanirea lui Mihai Viteazul. Drept urmare, acesta il va lua sub protectia sa si va acorda libertate iobagilor secui: «Am luat sub ocrotirea noastra pe locuitorii din Targu-Mures - se arata intr-un document emis de domnitor, la Alba-Iulia, 3 noiembrie 1599 - fiindca le cunoastem credinta aratata fata de noi.» Odata cu inceputul secolului al XIXlea se perpetueaza in istoriografia targumureseana informatia legata de prezenta unei capele ortodoxe ridicate de Mihai Viteazul in incinta fostei Manastiri Franciscane din Cetatea orasului. In 1809, preotul reformat Nemes Gábor, intr-un memoriu dedicat Bisericii Reformate din Cetate, aminteste de acest mic paraclis pictat in stil bizantin, presupunand ca a fost ctitorit de domnitorul muntean pentru a-i ser