Multe dintre riscurile asociate în prezent cu fracturarea hidraulică, precum cutremurele şi poluarea, nu sunt atât de importante, iar opinia publică ar trebui să se concentreze mai mult pe chestiuni precum intergritatea pe termen lung a puţurilor şi intensitatea traficului, spune Davies.

În ultimii ani, Richard Davies şi-a axat studiile pe tehnologia fracturării hidraulice, folosită pentru exploatarea gazelor de şist. Spune că nu există nicio tehnologie 100% sigură în energie, iar fracturarea hidraulică nu constituie o excepţie.

În schimb, atrage atenţia asupra unor riscuri cunoscute, înţelese, dar despre care nu prea se vorbeşte, precum integritatea pe termen lung a puţurilor şi intensitatea traficului din regiunile în care au loc operaţiuni de fracturare hidraulică.

Richard Davies şi-a obţinut doctoratul în 1995, la Universitatea din Edinburgh. A lucrat apoi câţiva ani ca specialist în geologie în Venezuela şi în Africa de Sud. Între 1999 şi 2003 a lucrat pentru gigantul energetic ExxonMobil, iar în 2006 a devenit directorul Centrului pentru Cercetări în domeniul Sistemelor Energetice. Din 2010, Davies este directorul Institutului pentru Energie din cadrul departamentului de Geologie al Universităţii Durham, funcţie pe care o deţinea interimar încă din 2008.

În prezent, este şi unul dintre cei cinci specialişti din grupul de experţi cooptat de platforma Shale Gas Euope. Shale Gas Europe este o platformă de informare cu sediul la Bruxelles şi este finanţată de Chevron, Statoil, Total, Cuadrilla, Shell şi Halliburton, unele dintre cele mai mari companii energetic din lume, toate cu interes în exploatarea gazelor de şist în Europa şi nu numai. Reprezentantul platformei, Monica V. Cristina, a explicat pentru „Adevărul” că activitatea platformei diferă substanţial de cea a unui grup de lobby şi că, la Bruxelles, aceste şase companii se ocupă