Povestea mamei unui copil autist care a ales să mai nască încă doi copii, după ce a aflat diagnosticul

O stradă cu iz provincial, în spatele Parcului Bazilescu din Capitală. O casă, o curte mică şi-un iureş de copii, alergând şi vorbind întruna. Dacă nu aş şti povestea familiei Bogdan, aş crede că totul e cât se poate de firesc şi că numai fericirea învăluie locul.  Totuşi, acolo, de multă vreme, se consumă o luptă. O luptă surdă, tenace, pentru existenţa unui copil.

Mihaela Bogdan, avocat şi mamă a patru copii, îşi împarte atenţia între “zgâtii” şi microfonul care stă între noi. “Ce să vă spun? Povestea lui Iustin şi a noastră este o adevărată saga!” Este mama unui copil diagnosticat cu autism, dar ceea ce o face aparte este faptul că Iustin nu este ultimul, ci cel de al doilea copil al familiei. E prima dată când pot vorbi cu cineva care, ştiind un diagnostic clar, nu s-a temut să mai aducă pe lume nu unul, ci încă doi prunci.

“De fapt”, spune ea, “diagnosticul principal nu este unul de autism, ci de scleroză tuberoasă Bourneville, care este o boală genetică. Când am fost la doamna doctor Sanda Măgureanu şi i-am spus că aş mai dori copii, s-a uitat la mine cu ochii cât cepele, de parcă eram un extraterestru. Cum puteam, numai, să mă gândesc la aşa ceva? Dar în ce priveşte boala lui, care de obicei este genetică, mai există o părere medicală, pe care am aflat-o de la dr. Zamfirescu, de la spitalul Gomoiu: ea poate să apară şi de novo, fără să aibă neapărat vreo legătură cu ascendenţii. Ar putea fi aşa, în cazul lui, pentru că după vaccinul de 6 luni - pe care noi l-am făcut la 7 luni -, a început să aibă spasme infantile şi am mers la doctor şi atunci a fost diagnosticat cu epilepsie. A urmat tratamentul, pe urmă, când am ajuns la o doamna doctor care îl are şi acum în grijă, Gabriela Damian, ea şi-a dat seama că e mai mult decât o simplă