Monopolul medicilor de familie în legătură cu eliberarea rețetelor compensate e una dintre suferințele legale căreia nu i se întrevede prea curând un leac. Leacul ar însemna o decizie politică înțeleaptă, necontaminată de interesele și influența unui grup profesional și concretizată într-o legislație de care românul să beneficieze, nu să-l îngroape de viu. Monopolul pomenit a degenerat în manifestări profesionale care nu au legătură cu civilizația și respectul, dar sunt perfect legale. O confirmă dr. Magda Spânoiu, președinte director general la Casa de Asigurări de Sănătate Neamț. Economia de piață și dezvoltarea generală a societății au permis consacrarea cabinetelor și clinicilor medicale private ca alternativă sau în completarea serviciilor din sistemul public de stat. Bolnavul le caută pentru profesionalism, pentru competență, pentru o speranță limpede de viață și în niciun caz în funcție de relațiile contractuale ale acestora cu casele de sănătate. Așa se naște crima fabricată, asistată și întreținută de stat. Bolnavii care iau drumul consultațiilor private se împart în două mari categorii. Prima e reprezentată de cei cu bani care nu se uită la costurile medicației. A doua e cea mai cuprinzătoare – începe de la cei cu bani, dar cărora le pasă (plus că vor respect din partea statului în contul contribuțiilor substanțiale vărsate în diverse bugete) și se închide cu cei care abia adună bănuții de-o consultație privată și, într-un final, nu se-aleg cu nimic concret. Indiferent de categorie, pe fond vorbind, bolnavul ar trebui sau să fie un bun cunoscător al legilor, sau să fie corect sfătuit de un medic cinstit de familie. Într-o gamă de situații bine documentate, poți să te duci la un specialist de renume național, venit dintr-un centru universitar la o clinică privată locală, ești consultat, pleci cu o scrisoare medicală și ajungi să te ștergi undeva cu documentu