Foto: trilulilu.ro
După ce ne-a dat speranţe, făcându-ne să credem că vreun Salieri modern l-o fi otrăvit cu E-uri şi Cola la litru, Marius Moga, acest mititel Mozart din era Internetului revine în forţă. Marusică a încropit o melodie care, deşi el se jură că-i nouă, seamănă leit cu majoritatea hiturilor dance – păi, dacă din astea a decupat, voi cu cine voiaţi să semene, cu Stravinsky? Să nu fie acuzat c-a mers la furat singur, Moga s-a mai anturat cu un cetăţean, care-şi zice „Shift“, deşi putea să-şi spună şi „Ştift“, că suna mai realist. Încă de la început, cei doi ţin să ne arate că au luat bacul pe bune şi numără: „11, 12, 13, 14, 15 centimetri tocuri, vrea să facă vraişte, e din Constanţa, ca ea n-a văzut Franţa, îţi taie respiraţia, tu cheamă ambulanţa“. Dacă eram eu textierul, n-aş fi rimat Constanţa cu ambulanţa, că e cam forţat, ci cu „clanţa“ şi, evident, cunoscutul poet local Radu Mazăre mi-ar fi dat dreptate. Din câte aflăm, fata din melodie e greu de identificat: „He, nu-i Antonia, nici Corina, nu-i nici Alexandra, stai, că n-aduce nici cu Inna şi Satu Mare e-un oraş mare, ai mei petrec până când soarele răsare“. Trecând peste clişeul deja enervant cu petrecutul până la răsăritul soarelui, faza cu Satu Mare s-a nimerit aici ca nuca-n perete, mai rău ca-n bancurile alea seci: „Afară e soare, da’ şi tata avea un frate militar!“.
Fiindcă textierul şi-a cam epuizat deja majoritatea cuvintelor din vocabular, în refren apelează la onomatopee, să priceapă şi cercopitecii ăia de prin cluburi ce dansează: „Şi când se lasă seara, eoo… Din Bucureşti în Timişoara, eoo… Oamenii mei nu stau deloc pe loc, eoo… Când văd femei urcate sus pe toc, toc, toc! Oh, oh, oh!“. Bun, am înţeles, nu stau deloc, da’ ce fac, frate Moga? Croşetează, rabatează, violează? Mă aşteptam să aflu răspuns în strofa a doua, dar am ieşit şi mai confuz: „Şi n-o mai arde grande, acum
