Tom Egeland, Capătul cercului,

traducere din limba engleză şi note de Ioana Opaiţ,

Bucureşti, Editura Allfa, 2012, 384 pag.

Cum se cheamă cartea în care subiectul central este o conspiraţie mondială, teza cea mai controversată vizează căsătoria lui Iisus Hristos cu Maria Magdalena şi existenţa unor descendenţi rezultaţi din această legătură, unul dintre personajele centrale este albinos, iar vânzările au atins cote foarte mari, volumul urcând rapid pe lista bestsellerurilor interna- ţionale, cu traduceri în peste 20 de limbi? Codul lui Da Vinci? Ei bine, nu. E vorba de romanul unui autor norvegian, Tom Egeland, apărut cu doi ani înaintea celebrului volum semnat de Dan Brown, şi publicat în română la sfârşitul anului trecut la Editura Allfa, în colecţia „Strada Ficţiunii”, în traducerea inspirată a Ioanei Opaiţ.

Asemănările dintre cele două cărţi (şi acuzaţiile de plagiat aduse lui Dan Brown, care şi-a publicat volumul la mai bine de doi ani distanţă de cel norvegian) se sfârşesc însă aici, pentru că diferenţa fundamentală o reprezintă scriitura. Dacă Dan Brown nu pierde prea mult timp cu psihologia personajelor, nu le construieşte portrete foarte amănunţite, nici nu insistă foarte mult pe conflicte interioare sau tensiuni personale, jucând totul pe cartea dezvăluirilor uluitoare, în stare să ţină cititorii cu sufletul la gură, autorul norvegian conduce firul epic într-o manieră cât se poate de originală. În locul unor capitole scurte, în care acţiunea să se desfăşoare gradual, culminând cu ceea ce s-ar numi un cliffhanger, Tom Egeland, preferă o descriere împânzită de flashback-uri, paranteze digresive şi notaţii ale protagositului, tânărul arheolog albinos Bjørn Beltø.

De fapt, povestea nici nu captivează prin dezvăluiri sau speculaţii neaşteptate, ci capătă greutate prin drama personală a eroului central care îşi pier