Generalul Martin Dempsey, şeful de stat major al armatei SUA a transmis senatorului Carl Levin, preşedintele comisiei senatoriale pentru forţele armate o scrisoare în care detaliază cele cinci scenarii posibile pentru o intervenţie militară în Siria.
“Este vorba despre o decizie politică pe care naţiunea noastră a dat-o în grija liderilor civili…Dar odată ce am intrat în acţiune, trebuie să fim pregătiţi pentru ceea ce urmează. Va fi dificil de evitat un angajament mai important”.
Primul dintre scenariile evocate de generalul Dempsey implică varianta cea mai simplă, adică furnizarea de informaţii militare şi asigurarea unui antrenament corespunzător pentru trupele insurgente.
Al doilea scenariu implică posibilitatea de a lansa operaţiuni de bombardament aerian (cu bombe cinetice de mare putere şi rachete de tip cruise din noua generaţie) care să neutralizeze apărarea anti-aeriană şi să lovească decisiv forţele navale, aeriene şi bazele de rachete.
O asemenea operaţiune implică folosirea a sute de avioane, nave de luptă, submarine (în principal din Flota a 6-a Mediterana dar nu numai, căci ar putea intra în acţiune bombardiere strategice folosind bazele aeriene din ţări europene sau eventual şi din Turcia) şi ar putea costa „în funcţie de durata sa, miliarde de dolari”.
O a treia operaţiune posibilă (evocată în trecut şi de oficiali francezi şi britanici), ar consta în constituirea unei „zone de interdicţie aeriană” şi care ar garanta securitatea bazelor insurgenţilor sirieni în faţa aviaţiei de luptă a regimului Assad.
A patra opţiune constă în stabilirea unor zone-tampon de securitate la graniţele cu Iordania şi Turcia, securizând aceste frontiere, ceea ce prespune trimiterea masivă de trupe terestre, iar costul este estimat de generalul Dempsey la un milliard de dolari lunar…
În fine, cea de-a cincea opţiune este ce
