Rosalind Franklin si-a inceput cariera stiintifica din scurta sa viata studiind carbunii si a sfarsit concentrandu-se pe anatomia virusurilor. Cea mai mare contributie a acesteia – si cea mai controversata – a fost legata de incercarea de a descoperi structura acidului dezoxiribonucleic (ADN).
Desi in 1962 Premiul Nobel pentru psihologie sau medicina a fost acordat lui James Watson, Francis Crick si Maurice Wilkins pentru descoperirea structurii dublu-elicoidale a ADN-ului, aceasta realizare nu poate fi revendicata numai de catre cei trei. Reusita acestora s-a datorat si cercetarilor efectuate de Rosalinda Franklin.
Nascuta in 1920, Rosalind Franklin si-a dorit sa fie om de stiinta de la o varsta frageda, dar aceasta ocupatie era considerata atunci ca apartinand numai barbatilor. Oricum, perseverenta si inteligenta ei au biruit, iar Rosalind Franklin a obtinut o slujba de asistent de cercetare la King’s College din Londra, dupa ce si-a luat doctoratul in chimie fizica la Cambridge University. Laboratorul de la King’s College avea ca principal obiectiv de cercetare descoperirea structurii ADN-ului, iar Rosalind Franklin fotografia lanturi fine de ADN folosind difractia de raze X.
Relatiile tensionate dintre Rosalind Franklin si colegul ei de laborator Maurice Wilkins le-au permis lui Watson si Crick sa mearga inainte in cursa pentru descoperirea structurii ADN. Fara stirea Rosalindei Franklin, Wilkins i-a aratat lui Watson pozele cu difractia de raze X, ceea ce a reprezentat un indiciu important pentru descoperierea structurii dublu-elicoidale a ADN-ului.
In 1953, Watson si Crick au publicat studiul lor despre ADN in “Nature”, iar Rosalind Franklin nu a primit vreo recunoastere pentru contributia sa. Singura distinctie care i-a fost acordata a fost una post-mortem, Rosalind Franklin murind de cancer ovarian la varsta de 37 de ani.
Rosali
