Ne străduim, nu de puţine ori, să identificăm acele obiective culturale, istorice sau naturale, pe care orice turist, mai ales cel străin, ar trebui să le vadă. Cum, cel mai adesea, străinul ajunge în România via Bucureşti, oscilăm între mare şi munte, între Mamaia (sau Vama Veche) şi Sinaia (sau Sighişoara). În calcul intră, aproape de fiecare dată, şi o excursie mai lungă, în Bucovina, la Voroneţ sau Suceviţa. Aceste alegeri sunt, fireşte, corecte. Prin dominanţa şi accesibilitatea lor ascund însă alte obiective, la fel de importante şi de frumoase, care ar putea să fie, şi ele, incluse în evantaiul alegerilor turistice. În evaluarea mea, nu plec nicidecum de la preferinţe personale. Am în vedere, dimpotrivă, una dintre cele mai calificate evaluări, aceea a UNESCO, concretizată în lista obiectivelor româneşti care fac parte din Patrimoniul Mondial. Evident, Mamaia şi Vama Veche nu se regăsesc în această listă, din motive lesne de înţeles: nu sunt nici obiective culturale, nici naturale. Nici Sinaia nu se află în listă, însă palatele regale (Peleş şi Pelişor) şi, situat destul de aproape, Castelul Bran, apoi zona montană şi vecinătăţile naturale şi culturale (ca să nu mai vorbim de avantajul apropierii de Capitală) fac din această staţiune un punct de atracţie. În lista UNESCO se află, după cum se ştie, centrul istoric al Sighişoarei şi bisericile din Bucovina. Acestea din urmă sunt, probabil, cel mai important şi mai valoros (chiar dacă nu cel mai vizitat) obiectiv turistic din România. Lista nu este însă completă, iar lectura ei poate fi de natură să modifice serios traseele turistice, să ofere, altfel spus, rute alternative. Dacă, în loc s-o ia pe Valea Prahovei, ar alege Valea Oltului, turistul străin ar putea ajunge, în numai 3 ore, la Mănăstirea Horezu. În jurul acestei splendide biserici medievale, care face parte din Patrimoniul Mondial, se află, de asemene