Săptămâna trecută a avut loc Campionatul Naţional de volei pe plajă, competiţie gazduită de obicei la Mamaia, zic de obicei pentru că anul acesta federaţia de volei a fost mai maleabilă şi a dat curs organizării la Oradea. Competiţia a atras un număr mare de echipe, în special din vestul ţării, numai oraşul nostru având cel puţin şase echipe, la secţiunea masculină. Pe lângă clubul CSM Arad anul acesta a mai apărut în peisajul voleibalistic şi clubul Fan Arad, nu aş zice că CSM Arad rupe gura târgului la acest sport, care prin neobositul şi inimosul Ştefan Gog a reuşit, în ciuda piedicilor şi ameninţărilor „marilor glorii” arădene, să-şi încropească o echipă, de mulţi bârfită ca eşuată.
Ce-i drept, începutul nu a fost de bun augur, perechea Cătălin Lelea – Adrian Holhoş a pierdut un meci în optimi, fiind nevoită să intre în recalificări. Pe partea cealaltă, CSM Arad a venit cu campioana en-titre, Marius Mascovits – Moisă Abrudan, iar parcursul fără cusur o dădeau ca favorită principală la titlul naţional. Nu a fost să se întâmple, sorţii au dat ca duel în semifinale Fan Arad versus CSM Arad şi meciul a fost tranşat pentru echipa Lelea-Holhoş, fapt ce a dus la accederea, pentru prima dată în istoria proaspătă de trei luni a clubului, în finala campionatului. Evident, finala a fost doar o formalitate, “neamţul” (Holhoş) în zi mare nu a lăsat nimic să treacă, Fan Arad reuşind să se impună cu scorul de 2-0 (-15, -14). Astfel, Pişti Gog a reuşit să ridice un trofeu pe care mulţi îl râvnesc şi iată cum un mic club neajutat de autorităţi poate să facă performanţă în ciuda opreliştilor.
Zic oprelişti pentru că înaintea turneului şi în timpul lui au fost multe ameninţări la adresa clubului din partea aşa “ziselor legende ale voleiului”, de când avem noi aşa ceva nu-mi dau seama, mai ales că acum cinci ani erau toţi cu pantalonii rupţi în fund, o pată pentru t
