Confratele întru medicină şi condei Virgil Răzeşu ne face o plăcută surpriză, oferindu-ne spre lectură romanul Glontele cu parfum de crini, apărut într-o ţinută editorială reuşită. Înainte de a deschide cartea pe care o are în mână, orice cititor se întreabă (e dreptul lui) cam ce ar putea descoperi între coperţile ei şi dacă merită să meargă mai departe, cu atât mai mult cu cât autorul nu se numără printre profesioniştii scrisului. Am face un deserviciu şi lecturii şi cititorului dacă am devoala câtuşi de puţin din acţiunea romanului şi ne mărginim să spunem că dacă prologul ne introduce în lumea teatrului, anunţându-se ca un policier, pe măsură ce avansezi în acţiune, eşti nevoit să părăseşti ideea romanului poliţist, mai facil, întrucât acţiunea se răsfiră pe numeroase planuri şi face ca scrierea să devină o reuşită frescă social-politică a unor vremuri nu prea îndepărtate şi puternic influenţate de evenimentele din decembrie şi chiar un concentrat de istorie. Autorul ne asigură că secvenţele de istorie se înscriu organic în acţiune, întrucât este vorba de o istorie contemporană (încă), trăită de cei mai mulţi dintre noi, dar mai puţin cunoscută ori mistificată de cei interesaţi în denaturarea ei şi, fapt notabil, fac parte din însăşi Publicitate viaţa personajelor, cărora le influenţează şi le marchează în mod esenţial existenţele. În cele din urmă, pe fondul unei acţiuni bine conduse şi plină, totuşi, de suspans, autorul ne oferă scene, secvenţe dominate de cromatică şi sensibilitate variate şi ne pune la dispoziţie o galerie impresionantă de personaje bine creionate, fiecare individualizat prin factură, personalitate şi contribuţie la economia romanului, acoperind un registru tipologic larg, între cele mai simple ori umile dar demne, până la cele mai sofisticate sau intens marcate de şcoala vieţii sau de factorii conjuncturali de care benef