ONG-ul lui Basescu s-a miscat mai repede ca Ducesa de Cambridge, in doar 4 luni a nascut. Mosit de suflarea portocalie – aflata in proces de decolorare, de multimile adunate la petreceri campanesti si de razboiul aproape sfant al presedintelui cu Victor Ponta, partidul Miscarea Populara a vazut lumina zilei, de la Cotroceni. Basarabeanul Eugen Tomac, destoinic tanar al Romaniei Mari, un patriot vechi al vremurilor noi, este liderul relativ al formatiunii. Performanta din alegerile parlamentare din 2012 il recomanda, clar si fara echivoc. Omul si-a castigat colegiul cu 78%. La 31 de ani, se poate spune ca este o scanteia patimasa a grupului de tineri lansati in politica de Traian Basescu, ba chiar Tomac i-a fost si consilier la Cotroceni. Un nou partid, un nou lider, insa aceeasi camarila: intelectualii cu nazuinte profunde – de neinteles pentru pulime, politicienii esuati – dar reconectati, si basistii – aia cei mai infocati. Doar Romania este tara in care mereu facem ceva nou cu ceva vechi. Pe Marian Preda chiar nu il aduc in discutie, atat calitatea cat si cantitatea sunt importante in cazul lui. Despre crestin-democratul si teologul Baconschi pot spune doar ca il strange costumul cand joaca in spectacolele de varieteu, prin parcuri sau pe la Externe. Papahagi chiar e simpatic, excluzand momentele in care isi prezinta arborele genealogic ca pe o Biblie a succesului in tara noastra, incercand parca sa inradacineze in constiinta colectiva o noua dinastie politica, dupa cea a Bratienilor. Si cam atat despre locomotivele partidului. Locomotive ce par desprinse din filmul privatizarii CFR Marfa, asta a lui Ponta si a lui Gruia. Si aici merge un post-scriptum: am incercat sa sar peste Lazaroiu, Diaconescu & Co. De ce nu cred, eu un om de dreapta, in Miscarea Populara? Simplu, pentru ca e artificiala, mai artificiala chiar si decat mastodontul USL. Forta Civica a lui Ung