Pentru ea, poezia nu este doar o ocupaţie solitară. Chiar şi în seara în care ne-a fost ghid printre amintirile legate de parcul din centrul Capitalei ne-am întâlnit cu Tudor, fiul său, şi cu poeta suedeză Athena Farrokhzad, împreună cu care tocmai încheiase traducerea volumului ei. Născută în Botoşani, Svetlana Cârstean a început să fie cunoscută ca poetă după ce s-a numărat printre fondatorii cenaclului "Central" de la Facultatea de Litere din Bucureşti. A fost nevoie să treacă 13 ani de la prima apariţie a poemului său "Floarea de menghină" într-un volum colectiv până când Svetlana a debutat cu o selecţie de poezie care prelua acest titlu. Pentru volumul din 2008, Svetlana a primit Premiul Naţional Opera Prima "Mihai Eminescu" pentru debut în poezie.

Oraşul

Atunci când vine vorba despre Bucureşti, Svetlana enumeră repede locurile pe care le simte legate de poezie: "Ioanidul, Piaţa Verona, Piaţa Matache şi Gara". Şi, totuşi, cu toate că tocmai sărbătoreşte două decenii de când a venit aici, ea recunoaşte: „Eu nu am amintiri de copil din Bucureşti. Poate doar cele legate de un Bucureşti miraculos, unde venea tatăl meu o dată pe lună în delegaţie şi de unde se întorcea cu cadouri. Prima mea casă în Bucureşti a fost dincolo de acest parc, în căminul 6 Martie. Traversam Cişmigiul în fiecare zi, mai ales când mă întorceam de la Biblioteca Centrală Universitară, aşa cum era ea înainte de '89. Cişmigiul era pe atunci pentru mine doar o scurtătură. Am cunoscut apoi Grozăveştiul, Nada Florilor, dar şi cartierul bucureştean în carne şi oase la Piaţa Reşiţa". Nici pentru Athena, obişnuită să părăsească Stockholmul, oraşul în care locuieşte, pentru călătorii şi burse literare în alte ţări Bucureştiul nu este o experienţă oarecare: "Niciodată nu m-am simţit atât de privită", povesteşte bruneta suedeză.

Car