- Social - nr. 144 / 25 Iulie, 2013 Luminita de la capatul tunelului, acea licarire de speranta care ne-a inspirat-o Proiectul reformei in Sanatate, este din ce in ce mai palida si geme, ca flacara de vreascuri (din poezia lui Cosbuc) rupte dintr-un gard. Mare tam-tam, avalanse de declaratii si promisiuni din partea politicienilor, in mod deosebit dupa miscarile de strada din iarna anului trecut, continuate prin (invechitul) noul ministru Eugen Nicolaescu. Comentariile la toate nivelurile, cu aport de imbunatatire, si opiniile prin internet au dat o speranta poporului, ca aceasta boala – sistemul sanitar romanesc – si-a gasit leacul si nu ne va mai supara. Da, si?! Nu-i de ajuns ca s-a analizat, s-a studiat si s-a elaborat un proiect? Mai vrem sa fie si legiferat, si promulgat, si aplicat? Cine le permite romanilor sa astepte respectarea promisiunilor din preajma alegerilor sau la "momente”, atata timp cat grupurile de interese de la butoane nu si-au facut plinul sau mendrele? Nu suntem noi prea obraznici si prea sonori, cand vrem "dreptate pana la capat”, fara sa stim despre care capat este vorba?! Caci si trambitata dreptate are macar doua capete. Unu-i la initiator, este buna la reclama si da bine la popor, celalalt in schimb este la "nu spui cine – persoana importanta”, care stie cum "sa nu se faca” si se poate justifica de ti se face rusine si mila ca vrei prea mult intr-un timp atat de scurt. Nu le-am lasat nici macar un sfert de secol pentru dezordine, risipa, furturi, malpraxis si imbogatire din banii publici, si iata ca vrem deja transparenta, echitate, profesionalism si decenta. Si (i-auzi) tocmai in domeniul Sanatatii, cand nici macar baronii asfaltului si hotii de flota nu si-au primit inca partea. Ce ne trebuie noua sistem si reguli corecte, cand ni s-a spus clar ca statul nu mai este social si nu mai poate avea grija de fiecare? Statul este numai docto