● Întrebat de un ziarist ce părere are despre dorinţa unor forţe politice moldoveneşti ca ţara să adere la Uniunea Euroasiatică, preşedintele Nicolae Timofti a răspuns ironic că „Eu după cîte ştiu, nu există o asemenea uniune.“ Are dreptate, dar acest argument nu va mai funcţiona mult timp. Uniunea Euroasiatică capătă rapid formă, sub ochii noştri. A început ca o uniune vamală între Rusia, Belarus şi Kazakhstan. Este în construcţie o Uniune Economică Euroasiatică, iar scopul final a fost trasat de Vladimir Putin: o uniune politică. Are deja instituţii care le imită pe cele ale Uniunii Europene: o Comisie care, teoretic, e independentă de statele membre şi ar trebui să aplice legislaţia comunitară, o Curte de justiţie care ar trebui să rezolve disputele, un Consiliu care reuneşte reprezentanţii statelor membre şi e autoritatea supremă de decizie.

DE ACELASI AUTOR Întrebarea de care depinde viitorul lui Victor Ponta Un altfel de pupat Piaţa Endependenţi - despre Nabucco, gaze de şist şi viitor Indiferenţa strategică şi iniţiativa pentru Transnistria Balet pe lîngă urs - despre Transnistria, Chişinău, Bruxelles şi Moscova ● Gîndirea din spate arată putere de învăţare. URSS a fost impusă de sus şi de la centru, cu forţa armelor. Cînd nu a performat, s-a prăbuşit. Motorul fiind politic, integrarea economică, construită artificial, nu a rezistat. Uniunea Europeană e cu totul alt tip de animal: motorul este eminamente economic şi crescut natural, în timp. Planul lui Putin ţine cont de lecţia istorică: integrarea economică, făcută temeinic, atrage după sine cooperare şi integrare politică. Uniunea Euroasiatică (UEA – reţineţi acronimul, îl vom tot folosi în următorii 15 ani) vrea să copieze UE. Mai mult, vrea să refacă rapid şi organizat traseul parcurs de UE în mai multe decenii. Aici e punctul său slab.

● Potrivit modelului neofuncţionalist de explicare a