La sfârşitul lui octombrie 1912, la trei săptămâni după declanşarea primului război balcanic, inginerul B.G. Assan le adresează redactorilor de la Universul o scrisoare deschisă. „Voind să cunosc resursele şi bogăţiile ţinuturilor bulgare ce s-ar oferi României ca compensaţie, am cutreierat toate librăriile din Capitală fără să găsesc vreo carte de geografie economică a Bulgariei. Mi s-a răspuns că există multe lucrări însă nu se cer, căci nimeni în Bucureşti nu se ocupă de Bulgaria. Într-adevăr, abia de două – trei săptămâni ne ocupăm de aşa ceva.” La doar câteva zile după publicarea acestei scrisori, ataşatul militar la Sofia, maiorul Dabija, înmâna regelui Carol I şi câtorva miniştri de la Bucureşti copii ale studiului său amănunţit asupra Cadrilaterului. Scopul acestui studiu era acela „de a da cercetărilor o cunoştinţă, pe cât posibil exactă, asupra valorii Cadrilaterului bulgar, şi deci şi asupra porţiunii revendicată de România”. Dabija susţine că „România, în interesul păstrării echilibrului balcanic, trebuie să ceară compensaţii teritoriale, argumentând că dacă Bulgaria se întinde spre Sud, să se întindă şi România spre Sud, cu atât mai mult cu cât actuala frontieră (din 1912) este slabă, iar populaţia spre Sud este mai mult turcă”. Ministrul de Interne, Take Ionescu, a sesizat importanţa acestei lucrări, l-a răsplatit pe autor cu 10.000 de lei şi a dispus „publicarea ei pe socoteala ministerului de interne”. Volumul „Cadrilaterul bulgar”, având ca autor pe „Un român” (Dabija era încă ataşat militar la Sofia), va apărea pe 1 iunie 1913 şi „a servit în adevăr să se documenteze şi să se justifice diplomaţiei europene dreptele cereri ale României”. Cititorul era încredinţat, încă din prefaţă, că are înaintea sa „o monografie admirabil de completă a unei regiuni cu care ne leagă trecutul nostru istoric şi însăşi siguranţa noastră politică, prezentă şi viit