● Nightlosers, Cinste lor, C&P Lost Media Productions, 2013.
Am pierdut socoteala anilor de cînd aştept revenirea grupului Nightlosers. Dacă s-ar fi luat vreodată în serios, ei ar fi putut să fie trupa noastră de country, probabil genul muzical din zona pop cel mai neglijat în România, ţinînd cont că superstarurile şi marile albume ale genului ajung la noi după ce artiştii mor (Johnny Cash) sau trec de 70 de ani (Willie Nelson). Despre contemporani nu se aude nici măcar pe calea pirateriei muzicale. Dacă rog prietenii să-mi spună un top cu cinci albume country favorite, rareori se adună trei titluri. Chiar dacă rămîn în continuare o trupă perfect competentă şi un imens talent (risipit), Nightlosers continuă să sfinţească drumul parodic pe care l-au iniţiat în anii ’90, cînd, în lipsă de alte idei, românii începeau să se delecteze cu propriile versiuni/fantome ale lui Elvis, Madonna ş.a.m.d. Cu Nightlosers, măcar putem merge dincolo de formă şi spectacol, să cădem de acord că au şi un concept muzical, care încorporează jazz şi etno de-al nostru cu etno şi blues de-al lor. Albumul Cinste lor denotă, pînă la un punct, sobrietate (pînă pe la „One Bourbon, One Scotch, One Beer“), fiind închinat, la modul onest, idolilor americani care au consacrat aceste piese – Ray Charles, Hank Williams, Billy Roberts, Junior Parker şi alţii asemenea.
DE ACELASI AUTOR Folclor Un solstiţiu al istoriei Bucolic Libertinaj stilistic Pomenita odă alcoolică îl are ca invitat pe cel mai nihilist dintre maneliştii noştri, Sandu Ciorbă, şi se înscrie pe tradiţia pieselor despre palincă şi rîie cu care trupa şi-a clădit numele în mainstream. Hit single-ul lui Hank Williams „Hey, Good Lookin“ sună destul de cinstit pînă îi vezi videoclipul. „Hey, Joe“, cîntat în cheie Willie Nelson, este deja un imn clujean dedicat violenţei domestice tradiţionale prin părţile noastre, populariza
