Cartea pe care v-o prezint astăzi Memoriile unei fete cuminţi, scrisă de Simone de Beauvoir traează copilăria şi adolescenţa scriitoarei (care n-au fost întotdeauna lipsite de griji, de frământări interioare) şi despre etapele primilor douăzeci de ani prin care a trecut pentru a ajunge scriitoarea ded mare valoare a secolului XX. Personalitatea Simonei de Beauvoir începe să se contureze înca de la câțiva ani, vitalitatea deborda în accese de furie, în crize care vor fi mărci ale unui extremism constant în toată viața sa. Nonconformismul care o va caracteriza continuu se afirmă din copilarie așa cum autoarea ni se confesează: „Se mai zicea, nu fără un dram de mândrie că Simone e încăpăâanată ca un catâr. Profitam de asta. Făceam pe năzuroasa, eram neascultătoare din pură placere de a nu asculta. În fotografiile de familie, eu scot limba, mă întorc cu spatele iar cei din jurul meu rad.” Născută la Paris, eseista, romancier și memorialist de marcă, Simone de Beauvoir (1908-l986) este una dintre personalitățile culturale remarcabile din prima jumatate a secolului XX. Manifestul existențialismului feminin -Al doilea sex (1949) – a devenit opera de referință a feminismului mondial. Simone de Beauvoir își începe cariera de scriitoare în 1943 cu romanul Musafira, o evocare a tinereții, în care temele dominante sunt gelozia și dezbaterea limitării libertății individuale. În 1945 apare Sângele celorlalți, un roman didactic, urmat de un altul în 1947 Toți oamenii sunt muritori. Singura piesă de teatru – Gurile inutile (1945) – este dedicata mamei ei, ca și povestea autobiografică din 1964 – O moarte usoară- care vizează relatarea sfârșitului acesteia. Eseurile pe care le scrie în paralel cu opera memorialisticaă și romanescă tratează temele filosofice pe coordonata existențialismului și a feminismului: Pentru o morală a ambiguitatii (1941). Al doilea sex (1949), o carte profeti