Drăgănescu. Un sat obişnuit „de câmpie”, din sudul ţării, în care credinţa şi istoria se împletesc la câţiva paşi de Dunăre. Situat în nordul judeţului Giurgiu şi la mai puţin de 20 de kilometri de Bucureşti, acesta luminează asemenea unui far graţie bisericii „Sfântul Ierarh Nicolae”, cunoscută de credincioşi drept biserica lui Arsenie Boca, părintele considerat de mulţi „ultimul sfânt al românilor”.

Satul Drăgănescu a fost întemeiat în jurul anului 1800 de boierul Fotache Ştirbei Drăgănescu (fiul marelui vornic Badea Ştirbei) care avea aici o moşie. Actuala biserică a fost ctitorită în anul 1870 de Petre Dănescu şi Ioan Dumitrescu, boieri locali, după ce vechea biserică din lemn a fost luată de apele învolburate ale râului Argeş.

Astăzi aparţine de oraşul giurgiuvean Mihăileşti, şi numără câteva sute de locuitori.

În urmă cu trei decenii, sute de persoane călcau satul numai săptămânal, atrase ca un magnet de părintele Arsenie Boca şi de pictura realizată de acesta în interiorul bisericii.

Chinuit de sistem, iubit de popor

Paradoxal, marea majoritate a credincioşilor veneau din Făgăraş, Braşov sau Sibiu. Veneau cu maşinile, cu trenul sau pe jos, doar pentru a sta de vorbă cu părintele şi a-i cere sfaturi. Arsenie Boca era foarte cunoscut în Ardealul natal, fiind considerat un sfânt.

Duhovnicul a suferit mult din cauza Securităţii. Interogat, bătut şi închis de mai multe ori în puşcăriile comuniste, trimis la Canal şi supravegheat cu încăpăţânarea tipică sistemului.

În 1959 i s-a interzis să mai slujească la altar, nefiind admis decât ca pictor bisericesc. La Drăgănescu ajunge în anul 1968, după ce este pensionat, unde lucrează timp de 15 ani la pictarea interiorului bisericii „Sfântul Ierarh Nicolae”.

Locuitorii din Drăgănescu n-au ştiut mult timp cine este cel care se ocupă de pictarea bisericii, iar unii dintre ei nu