Am deschis geamul lateral pentru ca intotdeauna mi-am dorit - o dorinta ilogica si care vine de undeva dinauntru - sa vorbesc cu ei. Eram undeva intre Reghin si Targu Mures, pe o portiune de 30 de kilometri de sosea care de un an se afla in continue reparatii si care-ti taie elanul prin sapte sute treizeci de mii opt sute patruzeci si patru de semafoare puse pentru ca in mare parte se circula pe o singura banda. Nu a fost deloc greu sa infirip o discutie cu omul asta, pentru ca a tasnit ca apa calda din teava sparta spre masina mea, scrie Mircea Mester, pe blogul lui.
- Domnu', nu luati de-astea? 20 de lei una, 30 de lei setul!
Vorbea stalcit, usor peltic, dar foarte foarte repede, ca si cum viata i-ar atarna de potentiala viitoare tranzactie care ar fi putut urma sa se desfasoare acolo, in mijlocul nicaieriului. Fraza a fost rostita in acelasi timp in care si-a intins mana dreapta spre mine, cu un gest din care am inteles ca, daca as fi pus mana pe ele, ar fi trebuit sa le cumpar. Regula de table, pulurile trebuie miscate odata atinse. M-am uitat lung la ele, era pentru prima data cand le vedeam de foarte aproape. Sunt dintr-un plastic penibil, vecin cu tastaturile anilor ￢90, iar in capat au o parte metalica. Sunt identice cu capetele centurilor de siguranta, dar nu au atasata centura in sine. Sunt celebrii "butuci" care se vand la colt de intersectie prin Bucuresti si nu numai. Obiecte culturale de patrimoniu dedicate celor care sunt deranjati de centura de siguranta. Un soi de apostrof pe care-l folosesc cei care-s deranjati de cratima.
- Da' astea nu sunt ilegale? Esti obligat sa porti centura de siguranta, zic eu.
Stii, sunt tipul de sofer care-i obliga de ceva vreme pe cei de pe bancheta din spate sa-si ataseze centurile de siguranta si care de multe ori, de mult prea multe ori, este contrat de priviri mirate si de v
