Un fost ministru al finanţelor, Mihai Tănăsescu, obişnuia să spună că bogaţi nu sunt cei care deţin multe active, ci aceia care consumă mult. Şi atunci s-a majorat principala taxă pe consum, TVA - de la 19% la 24%. Iar după ce oamenilor de afaceri le-au fost taxate dividendele cu 16% şi maşinile şi casele cumpărate din dividende cu TVA de 24%, ce să vezi? Guvernul a decis să „actualizeze” taxele locale cu inflaţia din anii anteriori, deşi inflaţia e tot o taxă şi vorbim, practic, de o majorare a taxelor pe proprietate pentru că a crescut taxarea prin inflaţie. Apoi Executivul a taxat automobilele cu capacitate cilindrică de peste 2.000 de centrimetri cubi şi a impus plata unor impozite majorate pentru cei care deţin mai multe imobile. Şi după ce s-au taxat separat veniturile şi ce s-a achiziţionat cu ele, „filantropii” din banii altora au căzut de acord să impoziteze şi totalul: Averea.

Să tragem linie şi să spunem lucrurilor pe nume. Impozitarea proprietăţii reprezintă o nouă impunere asupra unui venit deja taxat. Cei care n-au venituri suficiente să achiziţioneze proprietăţi nu-s impozitaţi dublu, ci doar aceia care au capacitatea să investească. Şi ca nu cumva aceştia din urmă să o facă, vine statul român şi le ia banii. Iată un exemplu tipic de dat cu stângul în dreptul.

Da, dar între ţări tocmai pentru a nu fi impozitată de două ori aceeaşi activitate există tratate de evitare a dublei impuneri. Convenţii pe care şi le-au dorit probabil mai mult partenerii noştri, pentru că România dacă ar putea ar taxa de două-trei ori tot ce mişcă. Dovada o reprezintă faptul că de la 1 februarie 2013 toate veniturile obţinute de companii off-shore din state cu care nu s-a convenit evitarea dublei impuneri se impozitează cu 50%, nu cu 16%.

Evident că nu doar România taxează proprietatea, ci şi alte ţări europene, dar ei măcar au deductibilităţi