Adânc sădite în fiinţa naţională, microbul neîncrederii şi virusul suspiciunii sunt mai puternice decât orice Bitdefender când vine vorba de comerţ virtual made in Romania. În chip ciudat, aceşti agenţi patogeni au favorizat înflorirea negoţului virtual autohton, cu bizareriile lui cu tot.
A prins şi la noi rădăcini moda comerţului electronic. Mai mare decât cel mai mare magazin din lume, spaţiul nesfârşit al www-ului este, în zilele noastre, bazarul complet. Vrei roci selenare şi praf marţian? Nici o problemă. Porneşti calculatorul, deschizi ferestruica internetului, scotoceşti răbdător motoarele de căutare până dai cu click-ul peste oferta convenabilă, introduci frumuşel datele de identificare ale unui card bancar populat cu bănişori electronici, dai next şi, gata!, eşti fericitul posesor al unui produs cosmic cu garanţie nelimitată.
Date fiind simplitatea şi posibilităţile comerţului digital precum şi mărimea grădinii lui Dumnezeu convenţional numită „internet” e de aşteptat să dai şi peste buruieni şi peste uscături. Nici o înşelăciune nu e astăzi mai uşor de pus la cale decât scamatoriile puse în act prin intermediul world wide web-ului; în uriaşul bazar virtual există chiar şi pagini care-i şcolesc pe internauţi cum să-i escrocheze pe escroci. Dar aceasta e o altă poveste, aşa că ia mai bine să ne vedem de trebuşoarele noastre. După cum Ion Iliescu este cel mai cinstit şi mai sărac dintre politicienii postdecembrişti, tot astfel e şi negoţul electronic românesc. Vorba proverbului: la omul sărac, nici boii nu trag.
Adânc sădite în fiinţa naţională, microbul neîncrederii şi virusul suspiciunii sunt mai puternice decât orice Bitdefender când vine vorba de comerţ virtual made in Romania. În chip ciudat, aceşti agenţi patogeni au favorizat înflorirea negoţului virtual autohton, cu bizareriile lui cu tot.
Cine a băgat de seamă că multe din pr
