În primul rînd, pentru că nu este o mişcare populară – cu litere mici. Nu ar fi singurul partid construit de sus în jos, precum o firmă de familie. Doar că, în cazul acesta, oferta nu a privit categorii sociale care aşteptau un răspuns politic la doleanţele şi năzuinţele lor. Oferta i-a privit pe activiştii din PDL nemulţumiţi că, la convenţia PDL din martie, Vasile Blaga a cîştigat în faţa Elenei Udrea. O nemulţumire, poate, justificată, însă prea puţin pentru a sta la baza unui partid politic – cu atît mai puţin a unei „mişcări populare“. Nimeni nu a văzut poporul revoltat după convenţia PDL.
La începutul anilor ’90 apăruseră nenumărate formaţiuni de orientare liberală, ca urmare a diverselor nemulţumiri personale sau de grup din interiorul PNL. Nici una nu a supravieţuit, deşi unele chiar intraseră în Parlament.
DE ACELASI AUTOR La ce e bun cazul Fenechiu Cearta pe referendum: "La muncă, tovarăşi!" Un succes care încurcă: Dacian Cioloş Arbitri de la Bruxelles în meciul energiei Ca şi formaţiunilor liberale create acum 20 de ani prin diverse birouri, Mişcării Populare îi lipseşte puterea de a emoţiona, îi lipseşte ethosul. Dan Diaconescu era aşteptat în politică de fanii postului său de televiziune, pregătiţi timp de ani de zile pentru o asemenea mişcare. Cei care se rugau pentru apariţia unui Mesia politic au regăsit toate ingredientele în persoana lui Gigi Becali – filantrop, megaloman, patron de fotbal şi, mai presus de toate, ales de Dumnezeu, care i-ar fi dăruit o avere frumuşică. Pentru unii – adevărat vis românesc! Dar cine aştepta cu înfrigurare Mişcarea Populară, în afară, poate, de perdanţii de la convenţia din martie?
România dinamică, inteligentă, harnică, acea „Românie care se trezeşte devreme“ – cum spunea, la un moment dat, fostul ministru de Externe, Teodor Baconschi! Ei bine, dacă nemulţumirile de partid reprezintă prea puţi
