- Comentariu - nr. 144 / 25 Iulie, 2013 Cand tara noastra a intrat in Uniunea Europeana, romanii erau… superfericiti, cei mai mari (si entuziasti) sustinatori ai acestei aderari. Conform primului raport Eurobarometru pentru Romania, scorul de incredere in UE era in toamna anului 2004 de 74%, cel mai ridicat dintre toate statele membre asociate. In toamna lui 2011, procentul a fost insa de 46%, cu o scadere de 16 puncte procentuale fata de anul precedent. Increderea in UE a scazut in continuare, in 2012, mai ales dupa abordarea partizana in cazul procedurii de demitere a lui Traian Basescu. Dar si dupa ce populatia s-a convins ca "votul popular” poate fi usor neglijat (incalcat) de o "decizie” venita de la Bruxelles, o abatere grava de la "democratia votului”. Pe langa aceste lucruri, privatizarile – impuse de institutiile financiare occidentale – s-au soldat, cum bine a putut constata oricine, nu cu relansarea economiei romanesti, ci cu falimentarea unitatilor economice si a trimiterii in somaj a mii si mii de romani. Fapt este ca, in trecut, fostii presedinti ai Comisiei Europene, Jacques Delors si, mai ales, socialdemocratul Romano Prodi, au sprijinit imens tara noastra, Prodi, indeosebi, in perioada 2000-2004, pentru finalizarea negocierilor de aderare. Efectele aderarii? Apartenenta la UE a insemnat, in primii ani, pentru romani, in mod esential: libertatea de a calatori, de a munci, de a studia in spatiul Uniunii Europene; democratie si speranta de prosperitate intr-un climat de pace. De aici si increderea mare a romanilor in UE, de care vorbeam la inceput. Asta, desi, datorita incompetentei unor politicieni romani aflati la guvernare, Romania nu a valorificat complet dreptul de a beneficia, dupa aderare, de cei 30 de miliarde de euro, rezervati tarii noastre, sub forma unor fonduri nerambursabile. Si, desi, in conditiile noului statut, au fost (si sunt) si pro