Când impoziele sunt împovărătoare, ideile de a le ocoli se înmulţesc. Soluţia nu vine din înăsprirea controalelor şi incoruptibilitatea ANAF-ului ci din schimbarea filosofiei fiscale.

La începutul lunii DIICOT se lansa într-o acţiune în forţă, cu percheziţii la sediile BCR Asigurări Viaţă, 112 companii intrând suplimentar la puricat pentru evaziune fiscală. Era vorba de plata parţială a salariilor angajaţilor sub forma unor poliţe de asigurări de viaţă cu componentă de investiţii, beneficiarii marcându-şi profitul imediat ce compania le vira banii în cont. Un mic artificiu prin care cine încasa de pildă 2.000 lei net şi accepta înjumătăţirea sumei pe cartea de muncă cu condiţia ca restul banilor alocaţi de angajator să ia calea programelor de investiţii aferente unei asigurări de viaţă de la BCR Asigurări, ajungea în final la aproximativ 2600 lei net, cu 30% mai mult. La sume mai mari şi fixarea pe cartea de muncă doar a salariului minim pe economie, câştigul procentual urcă. Asta pentru că sumele obţinute din asigurări de viaţă nu se impozitează iar compania de asigurări reţinea doar un comision “modest” de 10% din sumele eliberate.

Înainte de a arunca cu piatra în evazionişti gândiţi-vă că o companie cheltuie de pildă peste 3.600 lei pentru a plăti angajatului un salariu net de 2.000 lei. Iar când toţi banii sunt cheltuiţi apoi de salariat la supermarket, statul se alege cu încă 24% din factura totală.

Cu asemenea fiscalitate, mai e de mirare că România are o economie “gri” estimată la 28% din PIB în 2013 (potrivit unei analize Visa Europe/AT Kearney)? Munca la negru şi tranzacţiile nefiscalizate sunt cele două motoare ale economiei gri şi nici nu e o surpriză având în vedere cum vămuieşte statul angajajtorii şi comercianţii. Surpriză e poate că suntem destul de aproape de Polonia (24% din PIB economie nefiscalizată) sau Italia (21%).

Rev