Un personaj memorabil pe care l-am descoperit în acest an de lecturi este Bunicul din nuvela „Seară de primăvară ’45” de Radu Cosaşu. Textul se află în volumul „Supravieţuirile 3. Logica”, apărut la Editura Polirom.

Sunt atât de fericit că am descoperit acest personaj încât n-am chef să împărtăşesc fericirea mea nimănui! Aşa încât, am să-mi povestesc aici, numai mie, despre Bunicul lui Radu Cosaşu din nuvela „Seară de primăvară ’45”. Puţin îmi pasă de cititori şi de comentatori! Sunt fericit şi egoist!

Tânărul comunist Beniamin (19 ani) o aduce pe prietena lui Ana în casa părinţilor săi, chiar în seara în care familia sărbătorea Paştele Evreiesc. Se săturaseră să se tot sărute pe străzi, „vagabondând” înfierbântaţi. Beniamin sfidează sărbătoarea, în care ai lui îl aşteptau pe Eliahu Anavi, un duh care trebuia să soarbă din paharul cu vin ţinut, conform ceremoniei, de tatăl tânărului comunist. Beniamin se închide în camera sa cu Ana. E atins rău de comunism, îşi dispreţuieşte familia mic-bugheză şi e plin de ură împotriva vechilor „convenţii”... (Nu are rost să insist.)

Tatăl nu-i iartă comportamentul scandalos şi-i cere în faţa uşii închise să plece: „Domnule Ben, tovarăşe Beniamin, de mâine vei părăsi casa noastră, casa mea. (...) Casa mea nu-i loc de profanare a umanităţii şi religiei...” Tata se retrage, dar vine mama la uşă şi-l imploră: „Ben, să nu pleci de acasă că mă omor. (...) Cu tata discut eu, tu să fii fericit. Dacă vă e foame, cobori şi-n baie ai supă şi rasol. Auzi?”

Ben se duce în baie şi ia tava cu două porţii de supă şi rasol. Mama e mama! Se întoarce în cameră, la Ana. Dar nu apucă să mănânce pentru că bunicul bate la uşă. Ben acoperă mâncarea cu ziarul „Scânteia” şi îi deschide.

Bunicul ţine în mână un pahar cu vin şi spune: „Eu am încredere în tine, Ben. Asta-i una.” (Sintagma „asta-i una” e perfectă pentru personajul