De cîţiva ani buni, săraca limbă română bogată este hărţuită de mîinile nemiloase ale internauţilor, de minţile nepricopsite ale oamenilor de televiziune, de indolenţa celor din Ministerele Educaţiei sau ale Culturii. Un nou pericol se abate asupra ei: limbajul corporatist, limbaj răspîndit ca o molimă în tot ce înseamnă companii private sau de stat, ministere, organizaţii. O dihanie născută din snobism, ignoranţă şi comoditate, pregătită să înlăture orice semn de creativitate, bun-simţ, expresivitate, adecvare, şi să pună, în loc, clişee obosite, reziduuri englezite, formule stilistice bizare.
Corespondenţa intra- şi intercorporatistă, pe Internet, sabotează orice încercare de comunicare firească. Prima expresie care-ţi trînteşte un pumn în plex este: „Vă rog să găsiţi în ataşament documentul...“ „Ataşament“ nu are în limba română, cel puţin deocamdată, decît sensul de afecţiune pentru cineva (deşi am înţeles că există şi expresia „carnet de ataşament“(!) care se referă la un registru de şantier). Apoi, ideea că „sînt rugată să găsesc“ (să descopăr, să depistez, să aflu) ceva ce îmi este trimis direct, intenţionat, explicit, este o aiureală preţioasă, un nonsens, o falsă politeţe.
DE ACELASI AUTOR Diplome false pentru un viitor incert Timpul reformei nu a venit Şansa de a da examen Dialoguri cu/în lumea virtuală A doua expresie letală este „interfaţă prietenoasă“, probabil o traducere măcelărească a lui „user friendly“. Am auzit-o ori de cîte ori am avut inspiraţia nefericită de a cere ajutorul unei companii de telefonie mobilă pentru instalarea unui program pe computer. Gîndul că m-aş putea împrieteni cu o interfaţă, că m-ar putea scoate la o cafea în oraş, unde să ne conversăm pe teme high tech, mă întristează iremediabil.
A treia formă de delir corporatist este aceea că trebuie să mulţumeşti pentru orice, chiar şi cînd eşti solicitat să fa
