A furat meserie si, dupã zeci de ani de muncã sub pãmânt, caminer, s-a fãcut cizmar cu acte în regulã. E povestea unui bãtrân din Petrosani, care reparã pantofi si si-ar mai dori sã încalte doamne elegante ca pe vremuri.

Vine putin dupã miezul noptii în atelierul din centrul municipiului Pretrosani, iar munca spune cã îl tine viu. Are 73 de ani si nu se plânge de nimic, dar a rãmas unul dintre putinii meseriasi care e foarte cãutat în zonã. Vasile Bunta e un cizmar adevãrat, care are mici secrete de pantofar. Asta dupã ce a fost miner si meseria recunoaste cã a furat-o de la un bãtrân.

„Am lucrat 35 de ani în minã si acolo am avut brigadã. Cât am lucrat eu acolo nu am avut accident, un om nu s-a lovit nici mãcar la un deget. Eu fiecare lucru îl controlam si eram atent cu fiecare si eram foarte serios si uitati cã am ajuns la vârsta asta, desi nu credeam cã o apuc”, spune bãtrânul de 73 de ani.

Vine cu noapte în cap si e singur pe stradã când pleacã la lucru, cã asa a învãtat la minã, sã plece devreme, dar la atelier lucreazã cu mare plãcere. „Vin pe la 2, pe la 3 dimineata si lucrez mai linistit asa pânã la 9 când încep sã îmi vinã clientii. Începe atunci sã vinãlumea, cã fiecare are câte ceva, desi eu am scris pe usã cã nu primesc de lucru. Lumea vine si mi-e milã, cã bat drumul de la Uricani, Aninoasa si Târgu Jiu sau Deva si îl servesc”, afirmã Vasile Bunta, care încaltã medici, preoti, avocati, dar si oameni de rând si e mai mare bucuria, când e întrebat de sãnãtate.

Cea mai mare durere a sa e cã nu are un tânãr pe care sã îl învete meserie, pentru cã meseria nu e bãnoasã, dar lumea are nevoie de cizmari. „Dacã as avea cu cine sã lucrez, niste bãieti calumea, as deschide un atelier si i-as califica si i-as îndruma. (…)

Ce rãmâne aici, le dã nevastã-mea foc când mã duc si tot ce rãmâne aici le va arunca”, a adãugat cizmarul. A fost