„Dacă în 2007 ni se spunea că intrăm în UE doar să avem DNA şi ANI, poate ne mai gândeam”, afirma, în noiembrie 2012, premierul Victor Ponta. Departe de Bucureşti, aflat în plin turneu prin Transilvania, prim-ministrului i-a scăpat porumbelul: banii sunt mai importanţi decât valorile justiţiei europene. O astfel de declaraţie, cu puternic iz electoral, avea lipici la electoratul USL, puternic alimentat cu sintagma „ANI şi DNA - uneltele lui Băsescu”.

Ponta a fost reconfirmat la Palatul Victoria, iar şefii din teritoriu cer acum respectarea promisiunilor electorale. La nici şase luni după preluarea puterii, ei bat cu pumnul în masă şi cer schimbarea prerogativelor ANI. Vicepremierul Dragnea a promis că totul se va rezolva, iar la ministerul Justiţiei se află deja un act normativ în acest sens.

În judeţe, ANI este privită ca un duşman, un adversar mai puternic decât toată Opoziţia la un loc. Ura pentru inspectorii ANI este transpartinică, chiar dacă unii încearcă să mimeze grija pentru binele Agenţiei. Cum să îţi fie dragă o instituţie care îţi cotrobăie prin avere şi te ia la întrebări pentru fiecare bănuţ, contract şi funcţie deţinută?

Până acum, PNL a avut cel mai mult de suferit din cauza deciziilor ANI. Prim-vicepreşedintele partidului, Klaus Iohannis, secretarul general, Eduard Hellvig, fostul secretar general adjunct, Dan Mihalache, foştii miniştri, Ovidiu Silaghi şi Mircea Diaconu şi preşedinţii CJ Braşov şi Hunedoara au în prezent procese cu Agenţia Naţională de Integritate. Nici cei din PSD, PDL sau UDMR nu dorm mai liniştiţi.

ANI nu este însă Albă ca Zăpada. Este, ca majoritatea instituţiilor statului român, puţin transparentă, birocratică şi cu un ritm de melc, unele decizii luându-se la aproape trei ani “după săvârşirea faptei”. Cazuri de incompatibilitate din 2009 sunt soluţionate de ANI în 2012, iar dup