Era de 6 ianuarie şi era ger

Marian BOBOC: Ne aflăm pe malul mării, aproape de spiritul lui Ovidiu, la câţiva kilometri de Tomis, doi poeţi născuţi la Petroşani, Dan Ioan Nistor, „exilat” de ani buni în Constanţa, şi Marian Boboc. Pe Dan Ioan Nistor cititorii ZVJ îl cunosc mai mult în calitate de devotat îngrijitor/ editor al superbului volum memorialistic „Din cele trăite de oamenii de la izvoarele Jiului”, apărut postum (şi premiat de Ziarul Văii Jiului), al tatălui său, preotului ortodox Traian Moşic. Trebuie să reparăm această „nedreptate” şi încercăm a-l cunoaşte mai bine pe poetul Dan Ioan Nistor…

Dan Ioan NISTOR: Ar trebui să-mi aduc aminte cu… frig de ziua naşterii. A fost 6 ianuarie 1942, la Petroşani, când în aceeaşi zi la Petroşani s-a înregistrat minima temperaturilor din ţară, nedepăşită până în urmă cu câţiva ani. Deci, mama m-a făcut într-o noapte foarte friguroasă în depresiunile astea transilvane. Lucru pe care, într-adevăr, l-am resimţit, deoarece după ce am crescut şi am reuşit să plec din Petroşani şi să ajung la malul mării, nu m-am mai întors decât sporadic în zona aceasta de umiditate şi de frig. Adică, realmente, m-a cucerit marea, Dobrogea, clima mai blândă, cu toate că, şi la malul mării, două-trei săptămâni, crivăţul mai aduce frigul şi valuri, dar în rest, e o climă mai blândă.

Drumul spre biserica „lu’ popa Duma”

Marian BOBOC: Care este prima amintire a Petroşaniului?

Dan Ioan NISTOR: Oraşul îl am în minte cu mersul la biserică. Tata era preot. Noi locuiam într-un capăt al Petroşaniului, pe strada Principesa Ileana, acum strada Muncii. La vremea aceea, noi spuneam că locuim acolo „unde se termină asfaltul”. Atunci asfaltul se termina cam prin zona Colegiului de Informatică Petroşani. Deci, de la casa noastră, situată în spatele actualului magazin „Hermes”, până la biserica ortodoxă rom