Rafael Bobeica: „Sunt mulţi copii care la fel ca mine sînt talentaţi şi iubesc muzica, doar că nu au posibilităţi şi de asta nu-şi pot arăta talentul.”

Spune că de cinci ani muzica clasică s-a cuibărit în sufletul lui. Îmbină orele de la şcoală cu cele de canto, munceşte mult şi este răsplătit. Când îl aud cântând cei mai mulţi încremenesc şi îl ascultă cu admiraţie.

Vorbesc despre Rafael Bobeica, un tânăr de numai 11 ani. El spune că deşi talentul său este apreciat de fiecare dată când participă la vreun concurs, succesele sale sunt recunoscute în mare parte de cei care ascultă muzica clasică, întrucât pentru ceilalţi, această muzică nu trezeşte prea mult interes.

Rafael crede că pentru a obţine performanţă nu e de ajuns talentul, de aceea se pregăteşte intens pentru o şcoală muzicală, unde vrea să meargă din septembrie. Protagonistul nostru îşi aminteşte cu emoţii de una din primele sale ieşiri în scenă, care i-a fost de mare învăţătură:

„A fost concursul Nova Latinitas, aveam şase ani pe atunci şi a fost o experienţă foarte mare în domeniul meu de muzică. Mi-am imaginat scena într-un alt fel. Deodată, când am început să cânt prima piesă mi s-a oprit microfonul de trei ori, se aprindea şi se stingea, dar eu am rămas pe scenă şi am continuat să cânt. Juriul a apreciat foarte mult lucrul acesta şi datorită acestui lucru dar şi pentru că am cântat bine, am luat locul întâi.”

Luciano Pavarotti, Enrico Caruso, legende ale muzicii de operă, sunt cei pe care îi are ca model şi la nivelul cărora şi-ar dori să ajungă într-o bună zi. Rafael regretă că prea puţini tineri au şansa să-şi pună în valoare talentul. Concursurile pot fi o pistă de afirmare, crede el, dar din cauza taxei de participare puţini sunt cei care se încumetă să încerce, mai ales că toate cheltuielile ar urma să fie suportate de părinţi:

@