Acum aproape trei ani, cînd am început să scriu în această rubrică a Dilemei vechi, mi-am propus ca, legat de anumite monumente „de provincie“, să amintesc şi numele celor care au avut sau au contribuţii în domeniul patrimoniului românesc. Am scris, astfel, despre cercetători, restauratori, urbanişti, dar şi despre oameni pasionaţi, care publică – pe hîrtie sau/şi în mediul virtual al Internetului – informaţii perfect documentate şi fotografii ale unui loc sau altul. I-aş numi pe aceştia din urmă „amatori de arhitectură“ sau „diletanţi cultivaţi“, termeni consacraţi de literatura italiană şi reluaţi în mai toate limbile de circulaţie, definind pe acei neprofesionişti, pasionaţi cunoscători ai artelor şi arhitecturii.
Radu Oltean, grafician de formaţie, nu poate fi trecut în categoria celor de mai sus. Cu toate astea, se poate spune că cercetările pe care le face din pasiune, de ani buni, au făcut din el un excelent cunoscător al arhitecturii. S-a ocupat cu precădere de Bucureşti, de istoria lui şi a clădirilor care îi definesc sau i-au definit specificul într-o epocă sau alta. A publicat rezultatele cercetărilor în cîteva frumoase volume. În paralel, pe blogul său (http://art-historia.blogspot.ro) apar şi informaţii despre alte locuri. Aşa am ajuns să văd o foarte frumoasă reprezentare grafică a castelului de la Criş, cea pe care – cu acordul autorului – am alăturat-o articolului de faţă.
DE ACELASI AUTOR Aşa nu! Muzeul mănăstirii Suceviţa "Curţile" din Tîrgu Secuiesc - un centru de oraş Mănăstirea Râşca O asemenea reprezentare are numeroase avantaje. Spre deosebire de fotografiile luate la faţa locului şi care, inevitabil, ilustrează porţiuni mai mici din ansamblul arhitectural, o imagine ca cea produsă de Radu Oltean ne pune în faţa întregului, oferindu-ne posibilitatea înţelegerii sale şi aprecierii atît a fiecărui obiect, cît şi a compoziţiei ge
