Vestea m-a prins, paradoxal, într-un muzeu de artă din Olanda, şi nu orice muzeu ci tocmai muzeul Rijk din Amsterdam pe care regina Beatrix a Olandei îl redeschisese cu mare pompă, după renovare, în ultimele zile ale domniei sale. Nu este fenomenal dar pe deplin impresionant. Reproşurile ar fi doar două, unul că deşi pe acolo, în toiul verii este lumină şi lume pe străzi până la 10 noaptea trecute, ei închid muzeul la 5 seara, obligându-i pe turişti la bere şi ierburi uşoare pe canalele oraşului, şi al doilea că jurnaliştii trebuie să se anunţe cu 3 zile înainte de vizită să beneficieze de ceva facilităţi. În rest, nu ne-am reproşat nimic, a fost înţelegere totală, mi-a plătit biletul de 15 euro, zâmbitorul casier mi-a remarcat ia în care luptam cu o neaşteptată căldură nordică, a mers la sigur întrebându-mă de unde sunt pentru că el fusese la Mamaia prin anii '80. Ce ar fi putut să-mi reproşeze? Că neamul meu a furat dintr-un muzeu de-al lor picturi din patrimoniul nostru, al omenirii, şi le-a ars într-un exces de prostie, a lor, doar a lor.

Rijkmuseum are o curte interioară demnă şi în stilul marilor creaţii de gen de la Paris şi Londra. Este singurul loc în care nu te poţi da cu bicicleta în Amsterdam. În rest, dictatura bicicliştilor este totală, vai de pielea şi oasele celui care nu înţelege asta şi crede că trecerea de pietoni îl apără de bicicliştii şi mai ales de biciclistele de 2 metri ce-ţi zboară prin faţă într-o experienţă extremă. Când, în sfârşit, vrei să vizitezi muzeul, fugi mai întâi de toate la ultimul etaj, la sala de onoare a gloriilor. Suverna absolut este "Rondul de noapte", cu lucrări din aceeaşi zonă istorică prin preajmă. Mai este un grup adunat şi privind spre public ca în lecţia de anatomie a doctorului Tulp dar nu e această picture pentru că lipseşte cadavrul. Spre deosebire de cazul Elodia, dacă nu avem cadavru, nu avem nici lecţie