Rezultatele globale ale invatamantului romanesc sunt atat de proaste, incat natiunea se indreapta - din punct de vedere intelectual - cu pasi repezi catre Evul Mediu. Am ajuns deja in perioada interbelica.
Pe cale de disparitie
Fac parte din generatiile de dinainte anului 1989, care spun cu mandrie ca au invatat carte. Desigur ca suntem produsele ticalosului sistem comunist, dar nu vad nimic rau in faptul ca am citit cateva mii de carti, ca stiu limba romana la perfectie, ca pot pune din prima degetul pe Sudan pe o harta, ca am o idee despre ce inseamna o cusca Faraday, ca urechile mele suporta Anotimpurile lui Vivaldi, ca pot spune cine a fost supranumit Papura Voda.
Am crescut drept si cinstit, onoarea si punctulitatea sunt pentru mine valori, familia imi este sfinta, tot ce posed am castigat prin munca, mi se pare ca disciplina este o conditie a succesului, iar omenia este parte din mine la nivel celular. Iar toti prietenii, toti fostii mei colegi sunt la fel. Dar am ajuns la o varsta cand incepem sa ne retragem din viata activa...
Mergem ca racul
Statisticile oficiale situeaza cifra analfabetismului la 150.000 de persoane, adica aproape 3%. An-alfabet inseamna ca nu au invatat nici macar primele buchi. Acum avem un alt motiv de mandrie: suntem primii din coada in toata Europa la capitolul "nestiutori de carte". Mai mult, aceleasi statistici releva faptul ca aproape jumatate din populatie (40%) se descurca prost sau foarte prost cand are de citit un text elementar. Cei care au alcatuit "statisticile oficiale" cu siguranta nu au batut toate coclaurile, iar cifrele lor ar putea fi un pic prea optimiste.
In anul 1930 Romania avea 54,3% analfabeti in totalul de populatie adulta. Tot primii din coada Europei. Punand laolalta procentul actual de analfabeti si aproape-stiutori-de-carte, cifrele tind sa
