Ziua de luni trebuia să fie ultima a lui Giovanni Catanzariti în postura de președinte și finanțator al „Bătrânei Doamne”. Italianul a spus cât se poate de clar că dorea și încă mai dorește să cedeze clubul din Calea Aurel Vlaicu lui Adrian Marțian, clubului Atletico sau oricărui alt investitor interesat în schimbul stingerii datoriilor de aproximativ o jumătate de milioan de euro. Dacă gruparea „galben-neagră” a făcut oferta corectă pe care Catanzariti a și acceptat-o, Marțian nu a îndeplinit nici astăzi condițiile lui Gio, așa că a apărut un blocaj în Calea Aurel Vlaicu. Fiindcă este și administratorul oficial al UTA-ei, italianul nu poate să plece fără să privească înapoi, însă intențiile sale rămân aceleași. De fapt, Catanzariti vorbește la trecut despre aventura sa la gruparea emblemă a Aradului, cea mai lungă a unui președinte – finanțator de după Revoluție, dând unele detalii în premieră publicului larg…
- Să venim la istoria recentă a clubului. Ați face aceeași alegere cu Marțian în iarnă?
- Situația era destul de gravă, nu la fel de gravă ca acum, dar nu mai puteam merge mai departe fără ajutor financiar. Domnul Marțian a venit la UTA acceptând condițiile puse de mine, respectiv rezolvarea datoriilor la Stat și achitarea restanțelor financiare. A făcut un efort financiar la început, a plătit cinci salarii în două luni, dar, la un moment dat, din motive ce-mi scapă, a încetat să mai dea bani la UTA. Eu chiar doream să-i cedez tot clubul, inclusiv dreptul de administrare, dar Adrian Marțian m-a rugat să rămân alături de el. Însă, așa cum am făcut mutarea cu domnul Marțian, puteam s-o fac cu oricine altcineva. Sincer, eu chiar îl preferam pe domnul Marius Țucudean, pe care-l consider un om serios, un arădean adevărat, însă dânsul nu mi-a făcut o ofertă concretă până acum, în vară. Ceea ce a spus el cu 1 milion de euro sunt vorbe prinse de dânsu
